Colecţia Muzeului

Pictura icoanelor pe sticlǎ s-a rǎspândit în diverse zone ale Transilvaniei – Nicula şi zonele din jur (Transilvania de Nord), Valea Mureşului, zona Făgăraşului, zona Braşovului, Valea Sebeşului-Alba Iulia, Mǎrginimea Sibiului – caracterizându-se în fiecare din acestea prin motive stilistice specifice. Aceste zone sunt cu toate bine reprezentate în Muzeul Pr. Zosim Oancea unde, printre cele aproximativ 600 de icoane care-i alcǎtuiesc colecţia, se gǎsesc unele provenind chiar din zona Bucovinei şi a Banatului, pe lângǎ altele probabil de origine austriacǎ. Mica selecţie pe care v-o propunem aici, în funcţie de zonele de provenienţǎ a icoanelor, intenţioneazǎ sǎ pregǎteascǎ vizita marii expoziţii complete a Muzeului din Sibiel.

● Nicula şi Transilvania de Nord

Icoanele din Nicula şi din împrejurimile sale, în special cele mai vechi, se recunosc imediat, mai ales după formatul lor mic (cca 20×30 cm), prin strălucirea deosebită a sticlei şi culoarea întinsă în tonuri pure (albul, negrul, ocrul, maroul închis, roşul-cărămiziu, verdele-măsliniu, albastrul-gri, auriul). În prim plan este subiectul reprezentat, lipsit de ambientarea arhitectonică sau de peisaj şi cu motivele decorative pe marginea compoziţiei – mai frecvent o bordură pe trei laturi care reproduce o funie, simbol al celor două naturi ale lui Hristos şi al eternităţii. Caracteristică pentru această zonă este icoana „Mesei de Rai”, înfăţişând o masă în formă de romb la care se aşează de obicei Maria, Iisus şi doi Sfinţi.

● Valea Mureşului

Icoanele pictate pe Valea Mureşului se caracterizează printr-o îmbinare unică între influenţa tradiţiei bizantine, tipică icoanelor pe lemn şi motivele inspirate de obiceiurile locale. Printre cele prezente în colecţia din Sibiel, o atenţie deosebită o merită „Fecioara cu Pruncul” şi „Sfântul Nicolae”, ambele de Sandu Popa: fondul aurit şi o oarecare monumentalitate în reprezentarea personajelor amintesc, împreună cu folosirea caracterelor chirilice, de stilul icoanelor clasice pe lemn.

● Zona Făgăraşului

În zona Făgăraşului şi pe Valea Mijlocie a Oltului, pictura de icoane pe sticlă atinge culmile sale artistice, susţinută fiind de un mare interes pentru folclor şi pentru arta populară. Originari din această regiune sunt doi importanţi autori de icoane pe sticlă, Savu Moga şi Matei Ţâmforea, şi renumite familii de pictori precum Moldovan, Grecu şi Tămaş. Personalitatea artistică cea mai conturată este cea a lui Savu Moga (1816-1899): icoana „Buna-Vestire”, păstrată în Muzeul din Sibiel, reflectă în mod excelent calitatea şi stilul picturii sale, care foloseşte în mod variat şi cunoscător nuanţe şi amestecuri de culori, cu extraordinare efecte de rafinament. Elev al lui Moga, dar dotat cu o personalitate artistică independentă, Matei Ţâmforea (1836-1906) este a doua mare figură de pictor de icoane din zona Făgăraşului. Creaţia sa se caracterizeazǎ prin simţ de observaţie, atenţie la detalii, gust narativ, ca de exemplu în icoanele cu Sfântul Ilie şi istoria evanghelică a Sărmanului Lazăr şi a bogatului nemilostiv adăpostite în muzeul din Sibiel. O temă mult răspânditǎ în aceastǎ zonǎ este cea a Judecăţii de Apoi şi din aceastǎ regiune provine una din cele mai importante femei-iconar: Ana Tămaş cǎsǎtoritǎ Deji, Muzeul Pr. Zosim Oancea adǎpostind câteva din operele sale.

● Zona Braşovului

În zona vechiului sat Şchei, mai apoi devenit un cartier al oraşului Braşov (Şcheii Braşovului), pictura de icoane pe sticlă a dobândit imediat caracteristici stilistice specifice, atingând apogeul producţiei în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Icoanele colecţiei din Sibiel îi exemplificǎ bine trǎsǎturile, caracterizate prin forţǎ cromatică (predominǎ culorile tari, de pildǎ roşu, portocaliu, albastru, alb) şi prin marile dimensiuni ale figurilor. Subiectul Maicii Domnului cu Pruncul este larg răspândit şi în zona Braşovului, icoană caracterizată aici de elemente tipice tradiţiei şi folclorului local: un colier din monede de aur (salbă) sau cercelul tipic pentru femeile din zonă.

● Valea Sebeşului-Alba Iulia

Culori mai sobre şi compoziţii puţin mai statice caracterizează icoanele din Valea Sebeşului, ale cărei centre mai semnificative sunt Laz şi Lancrăm. Influenţa tradiţiei bizantine a icoanelor pe lemn a fost aici mai puternică, larg răspândită în această zonă fiind utilizarea foiţei de argint sau de aur. Însă procesul de oxidare îi degradează efectul cromatic unitar, acesta fiind dominat în final de verdele acid.

● Mărginimea Sibiului

Sălişte, Vale şi Poiana – sate din jurul Sibiului, mai precis aşa-zisa Mărginimea Sibiului – au văzut la lucru diverşi pictori de icoane. Printre cei mai pricepuţi se numǎrǎ Ion Morar (1815-1890): lucrarea sa „Cina cea de Taină” conservată la Sibiel reflectă o puternică influenţă barocă. Fiicele sale Emilia (1861-1931) şi Elisabeta (1866-1939) i-au continuat activitatea, dar fără a-i egala calitatea. În aceastǎ zonǎ este rǎspânditǎ şi icoana aşa-numită „Prăznicar”, structurată în jurul unei reprezentări centrale a unui eveniment fundamental din viaţa lui Iisus Hristos (mai ales Învierea).

Colecţie de cǎrţi vechi şi de obiecte de artizanat

Pe lângă icoanele pe sticlă, Muzeul Pr. Zosim Oancea adăposteşte şi importante volume vechi – printre care un text liturgic slavon din secolul al XIV-lea, Noul Testament de la Belgrad, un exemplar rar al Bibliei lui Şerban Cantacuzino etc. – şi obiecte de artizanat local (vase de ceramică, mobile vechi, obiecte tradiţionale de uz casnic, ţesături brodate cu motive populare etc.). Prezenţa acestora în Muzeu, dincolo de faptul cǎ îi îmbogǎţeşte patrimoniul, încearcǎ sǎ configureze orizontul spiritual (prin cǎrţile sfinte) şi mediul concret (casa ţǎranului român) în care icoana îşi gǎseşte propriile rǎdǎcini şi funcţii.

ÎNAPOI