Pǎrintele Zosim Oancea

Mǎrturia Pǎrintelui Zosim Oancea (1911-2005) ne aduce în prezenţa unui om şi a unui preot ortodox cu un profil uman şi religios extraordinar. Opera sa este nepreţuitǎ: nu doar prin valoarea pe care o exprimǎ realizarea Muzeului de icoane, dar şi prin calitatea spiritului care a inspirat viaţa acestui om.

Originile modeste ale unui mare om

Zosim Oancea se naşte la 21 iulie 1911 în satul Alma, lângă Mediaş, într-o familie de condiţie modestǎ. Orfan de tată, micul Zosim creşte cu mama şi cu bunicul, care reuşeşte cu mari sacrificii să-l înscrie pe nepot la şcoala din Dumbrăveni, unde Zosim Oancea începe un drum de studii care va culmina în 1935 cu absolvirea Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Căsătorit şi tată a trei copii, preot şi predicator la catedrala din Sibiu, profesor de religie, Părintele Oancea se dedică misiunii sale de sacerdot, de dascăl, şi vieţii de familie până la 7 iulie 1948 când, pe neaşteptate, este arestat de Securitate în timpul întoarcerii din satul natal Alma. Este arestată şi soţia sa, însărcinată cu ultimul fiu, Dorin. Capul de acuzare: complot împotriva statului şi ajutor economic acordat fiilor acelora – mai ales preoţi – întemniţaţi şi ei din „motive politice”. Un neadevǎr colosal, prin care regimul comunist dorea eliminarea din scenǎ a unui mare om şi preot.

Persecuţia: cincisprezece ani de temniţǎ şi de muncǎ silnicǎ

Înteminţat la Aiud, Părintele Oancea cunoaşte infernul închisorilor comuniste: „Nimeni nu-şi poate închipui – va povesti mai târziu – cum am trăit. Într-o celulǎ de douǎ persoane dormeam doisprezece, pe jos, acoperiţi cu o pătură”. Dar Părintele Zosim trăieşte lungii ani de încarcerare ca pe un prilej de profundă experienţă spirituală: „În închisoare – povesteşte – Dumnezeu nu era departe, în ceruri, era ca un vecin, vorbeai cu Dumnezeu şi-l întrebai pe Dumnezeu ca pe un vecin. Aşa Îl simţeam de apropiat!”. După lungi ani de temniţǎ la Aiud, în iulie 1957 Pr. Zosim Oancea primeşte domiciliu departe de Sibiu, în satul Bumbăcari din Bărăgan, pentru a fi trimis apoi la muncă silnică în lagărele de muncă din Delta Dunării, de la Noua Culme şi în cele din urmă la Periprava. Dar tăria spirituală rămâne aceeaşi: „La Noua Culme – povesteşte Părintele Oancea – eram într-o baracă unde erau şi preoţi catolici. Şi eu ţineam lecţia obişnuită. Şi preoţii catolici m-au rugat într-o zi să asculte şi ei programul nostru. Îşi făceau mai devreme rugăciunea lor şi apoi făceam împreună rugăciunea noastră. De aceea vă spun că am trăit un ecumenism şi în închisoare. Cine a avut credinţă, s-a salvat”.

Bunǎtate, inteligenţǎ, clarviziune: credinţa autenticǎ a Pǎrintelui Zosim

Eliberat la 15 septembrie 1963, Părintelui Oancea îi este încredinţată parohia din Sibiel, unde ajunge la 4 ianuarie 1964 şi unde va fi activ pânǎ în 1999, dând viaţǎ Muzeului de icoane, dar şi promovându-şi parohia ca localitate agroturisticǎ foarte apreciatǎ. Pe 20 mai 2005 Părintele Oancea s-a stins la Sibiu şi a fost înmormântat în cimitirul din Sibiel, între biserică şi Muzeu, alături de soţia sa Dorina. Om de culturǎ, autor al unor cǎrţi de meditaţie, de scrieri autobiografice, eseuri filosofice, prieten al unor genii ale culturii europene precum Emil Cioran şi Constantin Noica, Pǎrintele Zosim Oancea a fost – dupǎ mǎrturiile unanime ale celor care l-au cunoscut – un om de o mare bunǎtate, inteligenţǎ şi clarviziune. Un om care a gǎsit în credinţa sa puterea de a trece peste rǎul persecuţiei comuniste şi de a-l transforma într-un prilej de bine mai mare: „Eu şi generaţia mea – va spune cǎtre sfârşitul vieţii sale – am dus o viaţă de suferinţă şi jertfă, dar nu ne-am pierdut încrederea în valorile noastre eterne. Ceea ce am reuşit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al atâtor oameni de bună-credinţă, este într-un fel o revanşă asupra călăilor generaţiei mele. Am învăţat mărturisirea, dar şi iertarea, iar icoana mi s-a părut dintotdeauna o împărtăşire a ochilor şi a sufletelor din bunătatea şi frumuseţea care ne leagă şi ne poartă pe toţi spre Cel ce a biruit lumea”.

Puteţi asculta aici vocea Părintelui Zosim Oancea

Credem că vom face o plăcere vizitatorilor site-ului nostru oferind o înregistrare a vocii Părintelui Zosim Oancea care comentează icoanele pe sticlă. Click aici pentru a o asculta.
(Prin amabilitatea doamnei Carmen Vulcan, Radio România Actualităţi).

Martori de excepţie: Cristian Bădiliţă şi Ana Bladiana

Cristian Bădiliţă
Ana Blandiana

ÎNAPOI