Muzeul

Muzeul cuprinde douǎ clǎdiri, la câţiva metri una de alta, între Bisericǎ şi cimitir, la intrarea în sat. Cea mai mare parte a colecţiei de icoane şi de obiecte vechi se gǎseste pe cele douǎ nivele care constituie aşa-zisul „Muzeu Nou“, recent ridicat şi cu o capacitate superiorǎ, în timp ce edificiul vechi – mai mic dar reprezentând primul sediu istoric al Muzeului – adǎposteşte secţiuni suplimentare ale colecţiei.

Iniţiativa şi protagoniştii sǎi: Pr. Zosim Oancea şi satul Sibiel

Crearea Muzeului se datoreazǎ în întregime, din punct de vedere al concepţiei, Pǎrintelui Zosim Oancea, susţinut pe plan material, uneori decisiv, de locuitorii din Sibiel şi de alţi donatori.
Ajuns la Sibiel ca Preot al satului în ianuarie 1964, Pǎrintele Oancea a avut ideea de a crea un Muzeu de icoane pe sticlǎ dupǎ ce, în 1965, a restaurat vechea bisericǎ a satului (1765), valoroasǎ prin frescele realizate între 1774 şi 1775 de pictorii Stan şi Iacob din Rǎşinari şi declaratǎ din acest motiv monument istoric naţional. Urmǎrind sǎ îmbogǎţeascǎ patrimoniul pentru a înlesni includerea satului într-un itinerar cultural de larg interes, în 1969 Pǎrintele Oancea a îndemnat locuitorii Sibielului sǎ doneze icoanele pe sticlǎ adǎpostite în casele lor (de multe ori în poduri întunecate şi pline de praf, dacǎ nu uneori chiar degradate sau bucǎţi) pentru a le aduna într-un Muzeu de interes public. Pornind de aici, mulţumitǎ donaţiilor personale ale locuitorilor din Sibiel şi a icoanelor achiziţionate, s-a constituit prima colecţie de icoane (între 150 şi 200), gǎzduitǎ în primul sediu al Muzeului, o veche magazie situatǎ în spatele bisericii şi reconstruitǎ complet între 1970 şi 1971. Mǎrirea progresivǎ a colecţiei şi creşterea numǎrului de vizitatori chiar şi din strǎinǎtate au determinat, graţie unor donaţii internaţionale (în primul rând din partea Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva), realizarea celei de-a doua clǎdiri, începutǎ în 1976 şi încheiatǎ în 1983, astǎzi principalul sediu al Muzeului.

Muzeul renovat

În 2021, clădirea principală a Muzeului a avut parte de o renovare completă a sălilor și o reorganizare profundă a spațiilor expoziționale, pentru a pune mai bine în valoare icoanele, facilitând o vizibilitate mai buna. Modernizarea tehnicilor și modalităților de expunere a dorit să păstreze atmosfera originală a Muzeului, făcând mai eficient parcursul vizitei. Sediul reînnoit al Muzeului a fost inaugurat pe 29 august 2021, cu o sărbătoare liturgică solemnă și o conferință dedicată icoanelor pe sticlă din Transilvania (aici un amplu video-reportaj al evenimentului, aici un video-rezumat și aici un articol detaliat).
Cele șase fotografii din partea de sus a paginii arată aspectul actual al încăperilor, în timp ce următoarele trei amintesc cum a arătat Muzeul de la inaugurarea sa în 1983 până în august 2021.

Vizitatori din întreaga lume

Cu un ritm actual de aproximativ 15 mii de vizitatori pe an, Muzeul s-a bucurat de-a lungul istoriei sale de vizite ale unor oaspeţi iluştri, începând cu oameni ai bisericii, precum diverşi Mitropoliţi ai Transilvaniei, episcopul anglican Robert Runcie, mai târziu arhiepiscop de Canterbury şi conducǎtor al Comuniunii anglicane, teologi de renume mondial precum Oscar Cullmann, Jürgen Moltmann, Olivier Clément, Dumitru Stăniloae, oameni de culturǎ cum ar fi poeta Ana Blandiana şi scriitoarea Ioana Postelnicu, delegaţii guvernamentale şi diplomatice strǎine, persoane publice.

ÎNAPOI